Poezii despre toamna

Toamna Val de bruma argintie Mi-a impodobit gradina Firelor de lamaiita Li se usca radacina Peste crestet de dumbrava Nori suri isi poarta plumbul. Cu podoaba zdrentuita Tremura pe camp porumbul. Si cum de la miazanoapte Vine vantul far mila, De pe varful surii noastre Smulge-n zbor cite-o sindrila. De vifornita pagina Se-ndoiesc nucii, batrani, Plange-un pui de ciociriie Sus pe cumpana fantanii. Il ascult si simt sub gene Cum o lacrima-mi invie Ni se-aseamana povestea, Pui golas de ciocirii

Toamna Toamna a intrat in casa Punand struguri dulci pe masa Si-n camara prin borcane Patlagele dolofane. Tot ea ne-a adus alune Nuci si mere foarte bune Mari gutui pentru dulceata Si-un butoi de varza creata.

Cantec de toamna Bun gasit, draguta toamna. Bun sosit la noi! Ne-ai lipsit atata vreme Din gradini si din zavoi! Mere rosii, poama coapta Munte ne-ai adus! Nu uita, toamna bogata. Nucile-s de-ajuns. De pe deal copiii vin Plini de voiosie; Am adus de la vecini Multi struguri din vie. Merele sunt coapte-acum. Strugurii sunt dulci si buni. Draga toamna-ti multumim! Te rugam mai vino, vino!

A VENIT TOAMNA

In fiecare inceput de toamna, cand ziua se zoreste spre asfintit, vazduhul rasuna de larma voioasa a randunelelor. Iata-le, se pregatesc sa migreze departe, departe, acolo unde-i... cald si bine, iti spui. Si, intr-o buna zi, nu se mai aud, nu se mai vad. In absenta lor, natura iti pare deodata pustiita, stinghera. A venit toamna!, constati, abia atunci, cu regret...
...Imaginea toamnei poate fi zugravita in o mie si una de chipuri, anotimpul fiind predestinat nostalgiilor de tot felul. Fosnet de frunze cazute, evocand uitate amintiri; culori vii, patimase, in care pulseaza, infiorata, presimtirea mortii hibernale si care se sting incet, estompate de trecerea spre iarna; iubiri inabusite, tristeti, melancolie, nostalgii... si multe altele.
Cu regret, ne dam seama ca, iata, a mai trecut o vara. A fost o vara destul de linistita, am putea spune. Fara calamitati de proportii, fara mari tulburari, fara conflicte majore care sa ne ridice cota emotiilor negative, a resentimentelor. Cu calduri excesive, e drept, cu seceta si chiar cu inudatii; si totusi, o vara cuminte. Acum, ca a trecut, ne e dor de ea. Trebuie totusi sa acceptam ca a venit toamna. Si sa gasim in aceasta motive de bucurie! Da, toamna, anotimpul recoltelor bogate, cand constatam cat de generoasa poate fi natura, dar si cat de harnici au fost truditorii satelor. Anotimpul in care muscatura rebela a mustului tanar se ostoieste, prevestind inteleapta cumintenie a vinului vechi. Toamna, anotimpul cand, de-a lungul si de-a latul tarii, nuntile se tin lant, vesela zidire intru perpetuitate. Anotimpul in care copiilor nostri li se deschid iar portile iluminarii. Toamna... da, toamna...
Dar, veti zice probabil, fie vorba intre noi, toamna are si alte "culori", alte "izuri", mult mai sumbre, mai neplacute, ce ne invadeaza, alterandu-ne starile sufletesti, tonusul moral. E adevarat, motive de ingandurare si innegurare ar fi destule. Bunaoara, valul de scumpiri - benzina, metrou, posta, impulsuri telefonice, alimente - pe care l-a adus peste noi... vantul toamnei si care ne vor usura serios buzunarele. Ca sa nu mai vorbim de mult contestata a 13-a factura la intretinere... Care intretinere deja creste vertiginos incepand chiar din aceasta luna... Dar, haideti sa nu mai fim atat de pesimisti! Poate ca lucrurile nu vor sta chiar atat de rau cum anticipam noi. Sau poate ca, vorba cantecului, vom trece noi si peste asta. Ce va fi va fi!
Pana una-alta, mai bine ne amintim celebra "lege" a lui Murphy: "Zambeste, maine poate fi mai rau!". Haideti, oameni buni, sa ne bucuram de darurile toamnei! S-o privim doar ca pe un fermecator anotimp! Sa pornim hai-hui pe carari de munte, lasandu-ne privirile sa se scalde in betia de culori autumnale. Sau, cel putin, sa dam frau liber fanteziei, imaginandu-ne intinderile nesfarsite peste care se asterne acum vesmantul impestritat al toamnei. Si sa privim cerul. Ah, cerul toamnei!... De un albastru ireal, in zilele senine, ori plumburiu si amenintator, cand vremea se incrunta a furtuna, cerul toamnei e intotdeauna fascinant, impresionant. Si atat de asemenea sufletului omenesc!... Sa privim cerul, asadar! Cu admiratie si respect. Apoi sa ne intoarcem privirile spre noi insine. Si sa visam... Sa speram...